Dormitorul a fost cuprins de o liniște înfiorătoare, genul de liniște care făcea să pară că până și pereții ascultau. Femeia în vârstă privea menajera șocată după ce a auzit numele „Sora Agnes”. Acel nume i-a readus în minte amintiri îngrozitoare din noaptea incendiului — țipetele, haosul, sicriul sigilat și copilul despre care toată lumea spunea că murise. Tremurând, menajera a atins colierul cu smarald de la gât și a dezvăluit ce îi spusese Sora Agnes înainte să moară: dacă va descoperi vreodată colierul pereche, însemna că cineva bogat mințise despre trecutul ei.
Chipul femeii în vârstă s-a umplut de emoție pe măsură ce amintirile vechi au revenit. Colierele cu smarald nu fuseseră niciodată bijuterii obișnuite — fuseseră create special ca pereche pentru fiice gemene. Fiecare copil avea propriul colier. Toată lumea credea că una dintre fiice supraviețuise, iar cealaltă fusese pierdută pentru totdeauna. Dar când menajera a observat aceeași dată gravată pe ambele coliere și a întrebat de ce, femeia a mărturisit printre lacrimi adevărul: ambele fuseseră create pentru nașterea fiicelor ei.
Apoi femeia a scos din cutia de catifea o veche etichetă de spital care fusese ascunsă sub coliere ani întregi. Hârtia era îngălbenită de vreme, dar scrisul era încă vizibil. Inițial erau scrise două nume de bebeluși, însă unul fusese tăiat și înlocuit. Menajera a pălit în clipa în care a recunoscut numele scris sub cel tăiat — era propriul ei nume. Luptându-se cu lacrimile, femeia în vârstă a mărturisit că după incendiu i s-a spus că un copil murise și unul supraviețuise, dar etichetele de spital fuseseră schimbate înainte ca ea să-și țină copiii în brațe.
Menajera s-a dat înapoi îngrozită când întregul adevăr a devenit clar. Nu fusese doar abandonată în copilărie — identitatea ei fusese complet ștearsă. Cineva îi dăduse un alt nume, îi îngropase existența pe hârtie și permisese altui copil să trăiască în locul ei. Femeia în vârstă a izbucnit în lacrimi, dezvăluind că timp de un an crescuse fără să știe copilul greșit înainte ca ambele fiice să-i fie luate în moduri diferite.
Dar coșmarul nu se terminase încă. Ascunsă sub eticheta de spital era o scrisoare împăturită. Când femeia a deschis-o, frica a înlocuit durerea de pe chipul ei. Când menajera a întrebat ce scria în ea, răspunsul a umplut camera de groază: „Copilul care purta al doilea smarald nu trebuia să se mai întoarcă viu.” În acel moment, menajera și-a dat seama că cineva nu doar îi ascunsese identitatea — cineva încercase să se asigure că nu va supraviețui niciodată. Și undeva în acea casă, cineva știa deja că colierul dispărut fusese în sfârșit găsit.
